#dadaweekly: Anna Blume / Ana Floare / Eve Blossom / Eve Malfleur

Deși nu a făcut parte oficial din Dada Berlin, fiind, de altfel, mai apropiat conceptual de Dada Zürich, poemul e scris în stil dadaist. Schwitters și-a croit, de fapt, propriul dadaism, cu tot cu manifest & co.: „Literele, silabele, cuvintele și propozițiile sunt elemente ale poeziei. Poezia ia naștere din interacțiunea acestor elemente. Sensul are sens doar dacă e menit ca atare. Sens, în opoziție cu nonsens. Eu prefer nonsensul, dar e o opțiune pur personală."
(Kurt Schwitters, 1920)

Iată poezia, în traducerea Ninei Cassian:

Către Ana Floare

O, tu, iubita celor douăzeci şi şapte de simţuri ale mele,

te iubesc! - Tu, al tău, pe tine, ţie, eu, ţie, tu, mie. - Noi?

Asta (fie spus în treacăt) nu se potriveşte aici.

Cine eşti tu, muiere de nenumărat? Tu eşti,

- eşti oare? Oamenii spun că oi fi - lasă-i

să spună, ei nu ştiu cum stă turla bisericii.

Tu porţi pălăria-n picioare şi umbli în mâini,

în mâini umbli tu.

Hei, veşmintele tale roşii tăiate în cute albe!

Roşu, te iubesc Ana Floare, roşu te iubesc! - Tu,

al tău, pe tine, ţie, eu, ţie, tu, mie. - Noi?

Asta (fie spus în treacăt) aparţine jarului rece.

Roşi floare, roşie Ana Floare, ce-mi spun oamenii?

Problemă de concurs: 

       1. Ana Floare are o pasăre.

       2. Ana Floare e roşie.

       3. Ce culoare are pasărea?

Albastră e culoarea părului tău galben.

Roşu e gunguritul păsărilor tale verzi.

Tu, fată simplă, în rochie de fiecare zi, tu, iubită

făptură verde, te iubesc! - Tu, al tău, pe tine, ţie,

eu, ţie, tu, mie - Noi?

Asta (fie spus în treacăt) aparţine lăzii cu jăratec.

Ana Floare! Ana, a - n - a, îţi picur numele.

Numele tău picură ca seul moale animal.

Ştii tu asta, Ana, ai aflat-o?

Poţi fi citită şi deandoaselea, şi tu, şi tu,

cea mai minunată dintre toate, tu eşti, din faţă

şi din spate: "a - n - a".

Seu animal picură mângâios pe spinarea mea.

Ana Floare, nătângă făptură, te iubesc!

(Din volumul Poezia germană modernă, în româneşte de Nina Cassian)

Poezia An Anna Blume este strâns legată de opera lui Schwitters pictorul, care, în iunie 1918, expune lucrări cubiste la celebra galerie berlineză Sturm, care-i prezentase deja pe Chagall, Kandinsky sau Max Ernst. Lucrările lui Schwitters însă nu au ecoul dorit, lucru care se repetă și la a doua expoziție, din ianuarie 1919, deși acum expune alături de Paul Klee. Situația se schimbă abia după ce celebrul galerist Herwarth Walden îi expune, în iulie 1919, lucrările din seria „Merz" și începe să-l promoveze drept noua voce a avangardei.

În Konstruktion sunt desenate trei roți legate între ele prin niște tije și două nume: Anna Blume și Franz Müller. Lângă „Anna Blume", încă trei cuvinte: „hat ein Vogel". Walden publică desenul în numărul 4/1919, al revistei „Der Sturm", pe 10 iulie, iar criticii berlinezi îl cataloghează imediat drept un impostor care promovează lipsa de valoare. „An Anna Blume" este scrisă în toiul acestor atacuri, declarația de dragoste fiind, în fapt, adresată acelui tip de artă pe care critica îl privește cu dispreț.

Cine este Anna Blume?

Cei mai mulți au considerat-o lirică dadaistă fără sens sau parodie a genului poeziei de dragoste. Lui Richard Huelsenbeck poemul i se pare ofensiv de sentimental și de romantic: „Dada respinge empatic și din principiu lucrări precum faimoasa 'Anna Blume' a lui Kurt Schwitters."
Gwendolen Webster, președinta Kurt Schwitters Society, în biografia publicată în 2011, cercetează inclusiv din acest punct vedere posibilele referințe la Anna Blume: Anna este numele fetei care ajuta la menaj în casă în copilărie, prima fată de care Schwitters s-a îndrăgostit când avea 7 ani.

Am dat de interpretarea lui Armin Arnold, din Kurt Schwitters’ Gedicht „An Anna Blume": Sinn oder Unsinn? (Poezia lui Kurt Schwitters „An Anna Blume": sens sau nonsens?), publicat în revista Text und Kritik 35/36, München 1972, care ne propune să presupunem că Schwitters a văzut întâmplător scrisă undeva, probabil, cu cretă, propoziția „Anna Blume hat ein Vogel" (în traducere: Anna Blume are o pasăre, dar și Anna Blume este sărită de fix). Deci: Anna Blume e sărită de pe fix. Teorie susținută și de traducerea engleză a "întrebării de concurs", autorizată de Schwitters:

     1. Eve Blossom is nuts

     2. Eve Blossom is red.

     3. What Colour are the nuts?

(Kurt Schwitters, Anna Blume und ich, Arche Verlag 1996)

Pentru Armin Arnold, Anna Blume este o dansatoare de vodevil care merge în mâini pe scenă în timp ce pe picioare ține în balans o pălărie: Tu porţi pălăria-n picioare şi umbli în mâini, în mâini umbli tu. Poartă o rochie roșie cu alb, din pene și are alături pe scenă un papagal. E blondă, dar apare luminată în albastrul reflectoarelor: Albastră e culoarea părului tău galben. Bărbatul îndrăgostit de ea nu pare prea educat, gramatica lui lăsând de dorit. Nesigur pe el, îi declină iubitei pronumele personal – Tu, al tău, pe tine, ţie, eu, ţie, tu, mie - Noi? – până își dă seama că nu despre gramatică vrea să vorbească: Asta (fie spus în treacăt) aparţine jarului rece. Și seul? După Arnold, în vodevil din seu se fac lumânări, cu ceara picurândă putând să lipești multe. Dacă vrem deci să le găsim un sens, cum declamă dadaist însuși autorul, atunci „Niciun cuvânt din pozeie nu e de neînțeles", demonstrează Armin Arnold.



Walden și Pal Steegemann, editorul lui Schwitters, se folosesc din plin de scandalul iscat de Anna Blume. Nici Schwitters nu se lasă însă mai prejos, se joacă cu Anna Blume, o modifică și o traduce în alte limbi.

Prima ediție a fost publicată de Verlag Paul Steegemann, Hannover, 1919. A doua ediție, din 1920, a fost identică, iar a treia, din 1922, substanțial diferită, conținând doar nouă dintre cele 20 de bucăți inițiale. Celelalte 27 sunt sunt traduceri în engleză, franceză și rusă ale poezii Anna Blume, cronici de critică literară, Anna Blume, Le Grande Ardeur de Dada (Marche Funèbre), și câteva poezii noi, reprezentative pentru stilul de mai târziu al lui Schwitters, care se va rezuma la un vocabular extrem de sărac și la repetiții excesive. Zwölf (Doisprezece), de exemplu, folosește primele unsprezece numerale pentru a crea un poem de unsprezece versuri: „un doi trei patru cinci / cinci patru trei doi unu / doi trei patru cinci șase / șase cinci patru trei doi / șapte șapte șapte șapte șapte…"

Între timp, Anna Blume a fost tradusă în 137 de țări.