Răzvan Țupa I© Petre Fall
Răzvan Ţupa s-a născut la Brăila în 1975. Primul său volum, „fetiş”, publicat în 2001, a fost distins cu Premiul naţional pentru poezie „Mihai Eminescu“. În 2003, „fetiş – o carte românească a plăcerii” a făcut obiectul unei a doua ediţii, revăzute şi adăugite la Editura Vinea.
În 2005 a publicat volumul „corpuri româneşti” la editura Cartea Românească, iar în 2011 a lansat „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” la Casa de Editură Max Blecher.
Răzvan Țupa a fost unul dintre fondatorii revistei de poezie Versus-Versum, pe care a condus-o ca redactor-șef din 2005 până în 2007. Din 2006 până în 2008 a fost redactor-şef al revistei Cuvântul. A participat la festivaluri, ateliere și lecturi de poezie în Bucureşti, Brașov, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Buzău, Chişinău, precum şi în străinătate (Berlin, Bratislava, Budapesta, New York, Paris, Praga, Roma, Rotterdam, Stockholm, Tel Aviv şi Zagreb).
A conceptut 145 de întâlniri Poeticile cotidianului, iar din septembrie 2010 a lansat Atelierelaționale, un proiect de încurajare a interacţiunii poetice – pornind de la formularea unor principii de poetică relaţională.
Serile literare organizate între 2005 şi 2010 sunt documentate în volumul „Poeticile cotidianului de la seri de literatură în mişcare la Republica Poetica” (Casa de Pariuri Literare, 2015) Scrie pe poetic.ro şi este membru Pen Club Romania.
(15 aprilie 2017)
VINEREA MARE. TOATĂ FURIA LA SUPER-OFERTĂ
[un dobitoc a lovit o femeie după ce i-a scris poeme]
Te vor găsi și vor ști limba ți-ai înghițit-o în acest poem Prietene, o să mori ca Fănuș Neagu, ca Mircea Micu și nimeni nu o să se prindă și ei chiar au avut ceva de zis la un moment dat ceea ce în cazul tău se amână Prietene, o să mori ca o vomă jenantă care e interesantă [doar pentru o muscă mai extravagantă] am mai văzut vome jenante unora le-am ținut și fruntea dar tu ai folosit poezia
ca să fii mai aproape când ți-a venit ocazia să caci steagul și ai făcut din vers o scuză o, ce trist o să fiu când o să-ți explodeze capul ca un grapefruit
uite, o să spun, asta ar fi putut fi o glumă pe gustul poliției din centrul vechi O, o să mori, prietene, și nici mâna ta nu o să te regrete, mâna ta la care te gândeai de câte ori erai cu altcineva Și-acum spre moțul din centrul feței tale țin acest deget mijlociu întru
Viață veșnică. Adevărat a-nviat, și apoi o înghiți iar e o lume foarte bună cea în care văd cum mori zi după zi
